Literatii

CEDA si-a facut blog. Adica Centrul European de Dezvoltare a Afacerilor, o companie tanara, aparuta in urma initiativei a trei tineri inteligenti , plini de resurse si idei. Acum si-au facut si blog. Sunt noi in blogosfera, nu prea stiu cu ce se manaca, dar promit sa invete repede. Asteptam deci posturi de calitate...si la buna venire!

fiul desertului

2007-06-28T03:46:00.000-07:00

mi-am ridicat ochii spre albul stralucitor al soarelui. genune de flacari spalau dunele arzatoare, si incingeau privirile inlacrimate de lumina. graunte de nisip ma cercatau intrebatoare si-mi gustau carnea cu dinti de ace. simt ca se intampla ceva, o simt in curgerea grea a aerului prafuit, in flacara alba a desertului, in scrasnetul aspru al nisipului dintre dinti. protectia e utopica. ma feresc sub stresini de panza, si sub pleape duble, dar simt amenintarea pana si acolo. si cad in genunchi , intr-un ultim gest de ruga spre zei. perdant in arsita, golit de senzatii, zdrobit de caldura nimicitoare, ma predau nisipului si scorpionilor. sunt parte din dune, sunt micuta petala purtata de vant, si asternuta ca o ofranda la picioare tuarege. sunt fratele lor, si-i inteleg. si-i conduc pe drumuri de ape, aburinde in lumina. ii conduc spre fantasme morgane, si-i predau desertului. pentru ca sunt fiul lui, iar ei sunt fratii mei. pentru ca-i vreau langa mine si cu mine.

azi m-am fandosit cu un porshe

2007-06-24T09:37:00.000-07:00

din pacate nu e masina mea. as fi vrut...dupa ce am condus-o, adrenalina din sange cerea cu insistenta posesia unei astfel de masini. ca design nu m-a impresionat foarte mult, pot spune ca e chiar dezamagitor de mica si joasa. insa torsul unui motor de 2,4 m-a cucerit pe deplin, iar acceleratie de la 0 la 100 in 3,2 secunde....un vis.
jucarioara asta e de vanzare, un amic o pune la bataie pentru 31 mii euro. un pret mic pt pasionatii de motoare, dar unul mare pt cei care cauta confortul mai presus de orice.
cu toate astea, daca intamplator as fi avut banii aia prin buzunar, i-as fi dat fara nici o sfiala.

in somn, cuvantul sunt eu..

2007-06-05T22:10:00.001-07:00

am adormit invaluit in umbre si falfait de perdele satinate, scaldat in murmur de claxoane si conversatii soptite. am adormit invelit in panze de paianjen si artificii selenare, purtat pe brate de vaietele bufnitelor. si m-am vazut trecator in balanta unei granite pazite de hypnos, voluptuos mangaiat de genele grele de somn si visare. coline stralucind in argintiu se imbratisau vag cu apele negre a unei nopti prea pline de somnul greu. palpabil si eterogen somnul m-a preluat si m-a schimbat in fiinta nocturna si selenara care sunt acum. in vis cuprind lumea, si o mentin in sfere de dorinta supuse mie. in somn sunt pasare celesta si vointa suprema. iar restul e nisip in bataia vantului meu. in somn pot fi eu, neingradit si liber, vartej de eu-ri diametral opuse, osciland intre bine si rau. in somn zambesc pentru ca asa vreau, in somn ma incrunt si blestem, iar cuvantul arde ca un bici de foc. pedepseste si daruieste viata, trimite la moarte sau uitare, supune sau elibereaza. in somn, cuvantul sunt eu...

Loco bailarin Dios

2007-05-11T11:02:00.000-07:00

Ceea ce a inceput ca o experienta s-a transformat in vis, apoi in amintire. Nu pot distinge limitele dintre cele trei stari. Tesatorul, marele paianjen, a venit printre noi. A iesit dintr-un tunel sa se puna intre noi si oamenii legii. Pistoalele lor au amutit. Cuvintele au ramas prinse in gatlejuri ca mustele intr-o panza.
Zeul nebun dansator s-a miscat prin incapere cu un pas salbatic si de pe alta lume. Ne-a adunat pe toti-pe noi renegatii, pe noi criminalii, pe noi refugiatii. Reporteri care fac stiri, savanti criminali si criminali savanti. Zeul nebun dansator ne-a cules ca pe niste adoratori rataciti, ferindu-ne sa nu ne indepartam prea mult.Mainile -cutite i-au scaparat. Urechile oamenilor au cazut ca o ploaie de carne in praf. Am fost scutit. urechile mele ascunse de pene nu au fost pe placul acestei puteri nebune. Prin vaietele si gemetel disperate de durere, zeul a alergat in cercuri de placere. Apoi a obosit si a pasit prin rasucirile materiei afara din depozit.In alt spatiu.Am inchis ochii.M-am deplasat intr-o directie de existenta careia nu aveam cunostinta. Am simtit alunecarea multimii de picioare cand zeul nebun dansator s-a miscat de puternicele fire de forta. S-a deplasat sub unghiuri obscure fata de realitate, cu noi atarnand sub el. Mi s-a facut rau. M-am simtit prins si smuls de tesatura lumii. Pielea mi s-a agatat de planuri nelumesti.Aceasta este amintirea sublimata care ma captiveaza acum.Am dansat cu paianjenul. M-am jucat cu zeul nebun dansator. Si nu am murit….
mai multe aici

Peregrinacion

2007-05-11T11:01:00.000-07:00

Inainte de oras erau canale care strapungeau stancile ca niste colti de siliciu si campuri de porumb plantate in solul subtire. Si inaintea campurilor erau zile de mers printre pietre ascutite. Tumori de granit rasucit care apasa pe pantecele pamantului inca de la nasterea lui, carnea lor de tarana erodata de aer si apa in doar zece mii de ani. Erau urate si infricosatoare cum sunt intotdeauna maruntaiele, acele promontorii de stanca.Am calatorit pe calea raului. Vedeam in departare, spre apus, inaltimile inghetate ale muntilor adevarati, colosi de piatra si zapada, care dominau pantele de grohotis si licheni, tot asa cum dealurile ma dominau pe mine.Eram urmarit. Capre si oi au ras de impleticirile mele. Pasari de prada au tipat spre mine cu dispret. Uneori treceam pe langa pastori care se uitau la mine banuitori si aspri.Noaptea erau si forme mai intunecate. Erau privitori reci din ape. Inaintea mea erau zile si zile de iarba si tufe. Pamantul era mai usor pentru picioarele mele, si cerul masiv mai usor pentru ochii mei. Dar nu puteam fi pacalit. Nu ma lasam sedus. Nu era cerul desertului. Era un prefacut, un surogat care incerca sa ma traga in piept.
Inapoia mea, unde raul se despica, se vedeau mlastini, un fel de estuar fara rost care promitea vag sa se dizolve in mare. Acolo am stat in colibele lungi ale pescarilor. Mi-au dat sa mananc si mi-au cantat cantece de leagan. Am vanat cu ei, lovind cu sulita caimani si anaconde printre trestiile putrede.Inaintea mlastinilor erau zile de iarba uscata si dealuri ravasite. Erau sate care ma mituiau cu carne si haine si ma implorau sa intervin pentru ei la zeii recoltelor. Erau sate care ma tineau la distanta cu tepuse si pusti si goarne. Am impartit iarba cu turmele si uneori cu calaretii, cu pasarile pe care le consider verisoare si cu animale pe care le crezusem legendare.Am dormit singur, ascuns intre stanci sau in tufe, in bivuacuri pe care le ridicam la repezeala cand cerul mirosea a ploaie. De patru ori cineva m-a cercetat in somn, lasand urme de copite si miros de sudoare sau carne.Pe intinderile acelea mania si tristetea mea au capatat alta forma.Am mers alaturi de insecte blande care-mi cercetau mirosurile, incercand sa-mi linga transpiratia, sa-mi guste sangele. Am cules flori de care nu auzisem decat in carti. Mi s-a oprit respiratia de mirosul copacilor. Cerul era o bogatie de nori.Am calcat eu, o creatura a desertului, prin pamantul fertil. M-am simtit necizelat si prafuit.Mergand la nesfarsit spre nord, prin umezeala primaverii, mi-am dat seama ca nu caut implinire ci dizolvare. Sa-mi dau trupul unui nou-nascut, si apoi sa ma odihnesc la nesfarsit…
(mai multe aici)

Aislamiento

2007-05-11T10:59:00.000-07:00

La inceput mi-a fost scarba sa stau in preajma lor, a tuturor acelor oameni, in rasuflarea lor grea, puturoasa, cu frica emanandu-le prin piele cu miros de otet. Voiam din nou racoarea, intunecimea de sub sine, unde forme de viata brute se lupta si mor si sunt mancate. Exista un oarecare confort in simplitatea aceea primitiva.Dar acesta nu e teritoriul meu si nu e alegerea mea. M-am luptat cu mine insumi sa ma abtin. Am luptat cu jurisprudenta straina a acestui oras, cu toate impartirile lui seci si gardurile, linii ce separa asta de aia si al meu de al tau. M-am modelat dupa mediu. Am cautat confort si protectie in sentimentul de proprietate asupra propriei mele fiinte, in izolarea mea, in proprietatea mea privata pentru prima oara. Dar am invatat cu o brusca violenta ca sunt victima unei fraude colosale.Am fost pacalit. Izbucnind criza, nu-mi mai apartin aici cum nu-mi apartin nici in vara eterna din desert (unde “nisipul meu” si “apa ta” sunt absurditati care l-ar ucide pe cel ce le rosteste).Splendida izolare pe care am cautat-o , s-a naruit.Am nevoie de prietenul meu, cum prietenul meu are nevoie de prietenul lui, iar prietenul lui are nevoie de ajutor din partea noastra a tuturor. Este o matematica simpla prin care se inlatura factorii comuni si descopar ca si eu am nevoie de ajutor. Trebuie sa-l ofer pe al meu altora pentru a ma salva. Ma impiedic. Nu trebuie sa cad…

Recuerdo

2007-05-11T10:58:00.000-07:00

Am fost odata o creatura a aerului si el isi aminteste de mine. Cand am urcat pe inaltimile orasului si m-am aplecat in vant, acesta m-a mangaiat cu vectori si curenti veniti parca din trecutul meu. Pot sa miros si sa vad trecerea pradatorilor si prazilor in curgerea atmosferei.Sunt ca un scufundator care a pierdut contactul cu suprafata, care mai poate inca privi prin tavanul de sticla al submersibilului la creaturile din adancuri, le poate urmari trecerea si ghionturile curentilor, chiar daca distorsionat si departat, incetosat si pe jumatate ascuns.Stiu ca e ceva in neregula in cer.O pot vedea in roiurile tulburate de pasari care sunt alungate brusc de fenomene aeriene nevazute. O pot vedea in trecerea panicata a lebedelor care par sa priveasca in urma in timpul zborului.Aerul e plin de vara, e greu de caldura si acum, si de cei nou-veniti, acesti intrusi pe care nu-i vad. Aerul e incarcat cu amenintare. Curiozitatea mea e atatata. Instinctele mele de vanatoare se agita.Dar sunt legat de pamant….

Manada

2007-05-11T10:56:00.000-07:00

Am alergat liber printre copacii umbrosi, tufisurile mi-au intins pielea. Am mirosit aerul cu iz de primavara, si mucegaiul din ierburi. Am cautat urma carnii. Eu si ceilalti.Foamea ne mana , cu scancete de burti goale, cu mestecat de buruiana si spasme dureroase.Foamea ne-a facut feroci, si lacomi, primejdiosi si hotarati.Pentru multi poate maine nu va exista. Pentru cei din urma, din coline si grote, mici si slabi, tremuratori in vantul rece.Am mirosit carnea, si singele care pulsa, si am urlat de fericire. Mi-am lins coltii intr-un ranjet sinistru. Instinctele s-au agitat, vanatoare va fi regala, ca si prada mea.Am alergat, si am muscat. Am sfasiat cu ghearele flamande si i-am gustat maruntaiele. Iar la sfarsit, cand spasmele au incetat, am lins izvorul lacrimilor.Aveau gust sarat de moarte. Aveau gust de recunostinta si eliberare.Pentru multi, si maine va fi o zi …

Perdido

2007-05-11T10:54:00.000-07:00

Am pornit la scormonit dupa caderea noptii cand orasul se linisteste si devine introspectiv. Eram ca un intrus in visele lui eterogene. Am venit cu bezna, traiesc in bezna. Stralucirea salbatica a desertului e ca o legenda pe care am auzit-o cu mult timp in urma. Existenta mea devine nocturna. Credintele mele se schimba. Am traversat strazi ca niste rauri intunecate curgand printre maluri gaunoase de caramida. Luna si fiicele ei minuscule luceau stins. Adieri reci se prelingeau ca melasa dinspre dealuri si munti si infundau orasul cu gunoaie luate de vant. Am impartit frateste strazile cu bucatile de hartie bezmetice si cu vartejurile de praf, cu cocoloase de mizerie care treceau ca niste furi pe sub stresini si pe langa usi.Am gasit impreuna cersetori adormiti care se tineau unul pe altul in brate si tanjeau dupa caldura ca niste creaturi jalnice, fortati sa coboare pe scare evolutiei din pricina saraciei. Am vazut impreuna rondurile de noapte ale orasului pescuind mortii din rau. Oamenii politiei cu costume inchise la culoare, impingand cu cangile trupurile umflate cu ochii scosi din orbitele pline de sange uscat.Am vazut impreuna creaturile noptii tarandu-se prin canale, in lumina stelelor si soptindu-si timid una alteia, desenand harti si mesaje in noroiul imputit.Am stat cu vantul alaturi si am vazut cruzimi si rautati.Imi pot infige ghearele in marginea acoperisului unei cladiri si imi pot desface bratele sa simt palele vantului turbulent, si pot inchide ochii sa-mi amintesc , pentru o clipa, cum e sa zbori.

Comience

2007-05-11T10:21:00.000-07:00

De la pustietate si pana la tufisuri, la campuri arate, la ferme, pana la primele case darapanate care se itesc deasupra pamantului. A fos noapte pentru multa vreme. Cocioabele incrustate in malul raului au crescut in jurul meu precum ciupercile in bezna.
Ne laganam. Plonjam intr-un curent puternic. Inapoia mea, barbatul se opinteste greu in carma si barja se redreseaza. Lumina se clatina o data cu felinarul. Barbatului ii e teama de mine. Pentru ca sunt altfel. Ma aplec peste botul micii ambarcatiuni spre apa intunecata in miscare.
Dincolo de huruitul moale al motorului si de fosnetul raului se aduna sunete slabe, sunete de case. Bustenii soptesc si vantul mangaie acoperisurile de paie, peretii se asaza mai bine si podele se foiesc sa umple spatiile libere; zecile de case au devenit sute, mii; se imprastie la distanta tot mai mare de maluri si inunda toata campia cu lumina.
Ma inconjoara. Cresc. Sunt tot mai inalte si mai late si mai zgomotoase, acoperisurile sunt de tigla si zidurile de caramida tare. Raul se rasuceste si se intoarce sre oras. Acesta se desluseste deodata, masiv, gravat in peisaj. Lumina lui se revarsa peste imprejurimi, peste dealuri stancoase, ca o vanataie. Turnurile lui murdare licaresc. Nu mai am nici o putere. Sunt fortat sa venerez aceasta prezenta extraordinara care a aparut pe furis la intalnirea dintre doua rauri. E o pata uriasa, o duhoare, un sunet de claxon. Cosuri groase vomita murdarie spre cer, chiar si acum, in noapte. Nu curentul apei ne impinge, ci orasul insusi ne trage spre el cu apasarea lui. Strigate slabe, ici-colo chemari de salbaticiuni, zanganit si duduit obscen de fabrici ca un urias rut mecanic.
Cai ferate strabat anatomia urbana ca niste vene umflate. Zidurile intunecate de caramida rosie, biserici pitite ca niste trogloditi, marchize zdrentaroase falfaind, labirinturi cu pavaj de piatra, fundaturi, canale presarand pamantul ca niste morminte seculare...un peisaj de tip nou cu daramaturi, piatra sparta, spitale vechi, turnuri, nave si gheare de metal care ridica incarcaturi din apa.
Cum de nu am putut noi prevedea aceasta apropiere. Ce truc al topografieieste acesta care permite monstrului sa se imprastie, sa se ascunda dupa coluti si sa sara in fata calatorului???
E prea tarziu sa mai scapam cu fuga!

Enojado

2007-05-09T22:01:00.001-07:00

In acest oras, cei care arata ca mine, nu sunt ca mine. Am facut odata greseala asta, sa cred ca as putea fi la fel cu ceilalti. M-am apropiat de ei si am deschis bratele in semn de pace. Dar m-au alungat cu pietre.
Caut sa ma ascund, sa ma feresc de privirile care cad plumbuite pe mine cand ma strecor ca un fur printre ziduri mucegaite. Ma retrag in umbra canalelor cu miros de latrina desfundata. Ma simt protejat acolo. Doar pleava dainuie acolo, tarandu-se in mocirla propriei vieti.
Am vazut un tanar strecurandu-se printre case. Am desfacut bratele pline de pene in semn de bun gasit. I-am vorbit in limba desertului, cu inflexiuni de nisip purtat de vant. A ras de mine, cu un croncanit spart...si m-a injurat. Laringele lui s-au chinuit sa scoata cuvantul, sa stoarca memoria unei limbi uitate. A chemat pe altii, copii murdari si zdrentarosi, umani dupa forma. M-au alungat cu tipete si pietre, cu scuipaturi in fata, cu ura in ochi. Am fugit chinuit, si mi-am dat seama ca sunt singur. Semenul meu e altfel, e pervertit de oras, de miazma civilizatiei urbane, si de raul din oamenii acestor locuri.